Tranşarea României

Se petrece acum şi aici, sub ochii noştri care au încetat să ne mai lumineze sufletele deşi stau larg deschişi. Întâi s-a răspândit un zvon îngrozitor, de către răspândaci de sorginte dubioasă. Apoi, timp de 21 de ani, s-au auzit tot felul de scenarii care aveau aceeaşi temă: pierderea Ardealului; atât de multe şi, printre ele, unele atât de absurde, încât cu greu puteau fi crezute. Dar, în puzderia de zvonuri, se ascundeau şi planurile adevărate, care însă, prin apropierea de cele imposibile, păreau şi ele, într-un fel, la fel de imposibile – acesta este un binecunoscut truc de ascundere a adevărului. De fiecare dată a reuşit – şi acum a reuşit. Se ştia din anii 1987, 1988 că există intenţia criminală de dezmembrare a României şi că, dincolo de intenţie, existau şi nişte planuri, o strategie cu acest scop.

IMINENTA FEDERALIZARE SI DESTRAMARE A ROMANIEI PRIN REGIONALIZARE. Avertismentele Acad. Dinu Giurescu.

După evenimentele din decembrie 1989 – adică după lovitura de stat şi măcelul făcut de aceiaşi autori – lucrul a început să capete contur: în martie 90, la Târgu Mureş a fost făcută, de către serviciile secrete maghiare împreună cu parte din populaţia maghiară din zonă, prima încercare de rupere a Ardealului din trupul României, după mai multe decenii. N-a reuşit. De altfel, lovitura a fost pregătită destul de pripit în cancelariile europene şi la Budapesta, pe de-o parte, iar pe de altă parte lipsea exerciţiu participării la istorie, atât în ceea ce îi priveşte pe maghiari cât şi în ceea ce ne priveşte. După Târgu Mureş, uşor-uşor am început să aflăm cum stau lucrurile – cum anume stau lucrurile, măcar o parte dintre ele. Am aflat că Ungaria a sprijinit activ atât declanşarea loviturii de stat din 1989, prin Laslo Tokes şi prin angajarea de trupe speciale care jucau rolul de terorişti, cât şi implementarea „democraţiei” proprie unei europe decăzute, atât creştin, cât şi moral – mai precis spus, unei alte europe. Toate acestea au fost făcute de maghiari, în schimbul promisiunii ferme că Ardealul va face parte din Ungaria – există şi un mit al „Ungariei mari”, care este pe cât de penibil şi caraghios, pe atât de periculos. Ceea ce este foarte interesant este că nici un istoric român nu mai pomeneşte de faptul că, mare parte din teritoriul actual al Ungariei, este teritoriu românesc – mai precis până la Tisa -, furat în alte ocazii istorice.

Tradarea nationala in forma continuata

Aşa că, ar fi corect ca acest mit al „Ungariei mari” să se refere la actualul teritoriu care este ilegal şi fraudulos de mare, deşi seamănă cu câteva judeţe din România. Am mai aflat de aşa numitele planuri – oficiale, deşi prezentate cu rezervă – Huntington, al căror autor – Samuel Phillips Huntington – prezenta în cartea lui, The Clash of Civilizations, harta României fără Ardeal; am aflat, desigur neoficial, cum că atât Uniunea Europeană cât şi Statele Unite ale Americii susţin şi garantează ca acest rapt teritorial să se pună în fapt; am aflat, de asemenea, cum că există un plan după care parte din România a Moldovei şi Basarabia urmează să se unească pentru a forma un stat de sine stătător, care se va numi ceva cu Israel; că este mare nevoie ca ţiganii să aibe propria lor republică – fără nici un fel de glumă, deşi sunt de acord că este de tot râsul până aici – iar noua republică va fi o parte din Oltenia cu capitala la Strehaia şcl. Dar am mai aflat şi că, de jur-împrejurul Ţării, statele privesc cu lăcomie la tot teritoriul României. Şi multe altele am mai aflat, în toţi aceşti ani. De neînţeles însă – nu ne-a folosit la nimic ce am aflat; foarte puţini au luat în serios toate aceste lucruri. Mai mult, cei care au considerat că trebuie să atragă atenţia românilor asupra pericolului, din ce în ce mai evident şi eminent, au fost şi sunt consideraţi ca fiind extremişti. Revista AXA are o rubrică permanentă referitoare la situaţia din zona Harghita Covasna, rubrică realizată de Centrul de studii al Forumului Civic din Harghita, Covasna şi Mureş, pusă la dispoziţie de neobositul luptător pentru România, Profesorul Ioan Lăcătuşu. Din pricina acestei pagini suntem consideraţi şovini şi extremişti, iar unii dintre abonaţii revistei noastre s-au retras pur şi simplu – motivând că ei nu sunt de acord cu această perspectivă „şovină” şi „extremistă”, că nu-i interesează ce se petrece la Harghita Covasna şi că ei sunt…ortodocşi!
Sigur că inepţia depăşeşte puterea de imaginaţie omenească, şi, la fel de sigur, că prostia este eternă. Astfel că, în acest moment în care Uniunea Europeană a arătat cu mare claritate că susţine dezmembrarea României prin acceptarea unei reprezentanţe diplomatice secuieşti la Bruxelles; în acest moment, când este mai evident decât evidenţa însăşi că Statele Unite ale Americii şi armata internaţională şi suprastatală NATO – care a absorbit puterea militară a României, lăsând-o fără apărare militară -, nu oferă nici un sprijin României, în orice eventual conflict (fapt demonstrat în cazul conflictului Canalului Bâstroe); tocmai în acest moment, apare ca o poveste duioasă, gospodărească, legitimă şi nevinovată, „reorganizarea teritorială administrativă” a României. Trebuie să fii cu totul înapoiat mintal să nu vezi şi să nu înţelegi ce se întâmplă. Sau trebuie să fii orb, ca opţiune existenţială. Această „reorganizare administrativă” este de fapt regionalizarea sau federalizarea României, despre pregătirea căreia am aflat în toţi aceşti ani. Disimularea, ascunderea acestui etnocid…. se face cu închipuită responsabilitate – din nou cei mai iresponsabili cetăţeni români, conducători ai poporul român spre dezastru, îşi asumă răspunderea. Cu alte cuvinte: iresponsabilitatea însăşi îşi asumă răspunderea! – pentru viaţa, sau mai precis, pentru moartea unui popor şi dispariţia din istorie a unui stat. Cuvintele trebuie rostite răspicat şi clar, fără nici un menajament. Considerăm că nu trebuie să ne ascundem după cuvinte – nu este vreme de joacă. Toate, dar absolut toate argumentele (aduse de Preşedintele României pentru susţinerea ideii de federalizare a ţării, sub numele de „reorganizare administrativă”) cu intenţia de a motiva această „reorganizare teritorială” sunt mincinoase, sau mai corect spus: sunt nişte bălării politicianiste justificative. Această încercare a mai fost făcută cu o singură regiune, a Banatului, în Timişoara – în 1990, prin Proclamaţia de la Timişoara se cerea doar autonomie administrativă şi economică. Acest lucru nu le-a reuşit celor care au alcătuit şi promovat textul proclamaţiei, fiindcă minciuna era prea mare: nu există autonomie administrativă şi economică, fără autonomie teritorială, adică fără să fie definit teritoriul în care funcţionează această autonomie şi, implicit, fără să fie trasate graniţele. Sau poate că Banatul a mai rămas în România, după Proclamaţia de la Timişoara, şi pentru că, pe atunci, mai erau români în România.
„Reorganizarea administrativă”, pe care conducătorii actuali ai României sunt hotărâţi să o facă (în aceste zile se negociază doar detaliile), în opt sau nouă sau n judeţe este, în adevăr, tranşarea României, care, în conformitate cu planurile iudeofrancmasoneriei, urmează să fie reîmpărţită. Iată, pas cu pas, această „reorganizare” care ne este propusă ca salvare şi impusă fără drept de apel: 1) se împarte statul român în euroregiuni, judeţe, zone sau chiar nu contează cum se vor numi; cu alte cuvinte se federalizează teritoriul actual al României, statul român dispărând; 2) ca urmare a acestei „reorganizări”, cetăţenii locuitori ai acestor zone vor fi nevoiţi să îşi schimbe actele de identitate. Aici apare „rezolvarea”, recunoaştem că inventivă, a cipuirii întregii populaţii a ţării, fiindcă actele de identitate vor fi în totalitate cu cip; 3) zonele îşi vor afirma şi vor avea autonomie regională, adică se vor transforma în nişte mini state sub conducerea directă a uniunii europene, care va numi – deja au fost numiţi o parte dintre ei – guvernatori pentru fiecare regiune în parte; 4) în cea mai deplină legalitate, respectivele state vor putea să determine, fiecare pentru sine, dacă se unesc cu un stat sau cu altul, sau dacă îşi schimbă, şi cum, limba oficială sau denumirea. Astfel, Ardealul se va alipi Ungariei, Moldova va face un stat de sine stătător cu Basarabia, ţiganii vor avea şi ei republica lor etc; 5) statul român va dispărea de pe harta lumii – sau, aici este neclar, va rămâne doar partea de Muntenia-Ilfov cu numele de România. Şi, pentru ca toate acestea să se desfăşoare fără surprize – de nici un fel -, apare ca foarte importantă schimbarea Constituţiei României.
Şi atunci, Preşedintele României cere schimbarea constituţiei. Noi ştim cu toţii – am văzut cu ochii noştri – că Preşedintele României nu cunoaşte nici măcar imnul de stat al ţării în care el este preşedinte, şi, ca urmare, nici nu cred că poate cineva să pună problema că acelaşi preşedinte ar putea cunoaşte Constituţia României – fie şi pentru simplu motiv că Legea fundamentală a Ţării nu este scrisă în versuri, şi, deloc neglijabil, are un text cu mult mai lung. Situaţia în care ne aflăm este fără precedent în istoria românilor. Acum nu mai e vorba despre o regiune autonomă maghiară, nici de comunism sau capitalism, sau de fanarioţi sau turci; acum este vorba despre tranşarea şi atomizarea statului român. Adică despre o acţiune proiectată de mult timp, acţiune care este pusă în practică de cel puţin două decenii, de către oameni pregătiţi special şi cu ajutorul suboamenilor locali sau zonali. Toţi suboamenii politici, din această perioadă, se fac vinovaţi de înaltă trădare de Ţară şi ar trebui pedepsiţi ca atare. Încă o dată: toţi! Trebuie să înţelegem gravitatea acestui moment şi să ne asumăm conştient responsabilitatea în faţa lui Dumnezeu şi în faţa istoriei, pentru ceea ce facem sau nu facem. Este răspunderea noastră. E neapărat să pricepem acest lucru, care, deşi pare simplu, nu poate intra în minţile noastre. România nu mai are armată, nu mai are independenţă, economia este dată şi jefuită de cei despre care am scris mai sus – şi totuşi, trebuie să ne împotrivim acestui rău, acestui dezastru. Aşa cum suntem noi acum.

Scris de Mugur Vasiliu
Mugur Vasiliu (n.Bacău, 9 martie 1965)
Biografie
Facultatea de Litere, secţia română-engleză, Universitatea din Bucureşti, promoţia 1991;
Doctorand al Universităţii din Bucureşti, Catedra de literatură - specializarea Ştiinţe filologice, cu lucrarea “Prolegomene la o nouă hermeneutică a textului folcloric”
1991-Muzeul Ţăranului Român, secţia de cercetare ştiinţifică în antropologie culturală;
1998-Guvernul României, Departamentul Informaţiilor Publice, Subsecretariatul de Stat pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni;
1999-Guvernul României, Departamentul pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni;
1999-Ministerul Învăţământului “ Centrul Eudoxiu Hurmuzachi pentru Românii de Pretutindeni, Departamentul de Cercetare şi Documentare;
2001-Editura Christiana;
2001-Radio România Tineret;
2002-Editura SCARA;
2003-B1 TV;
2003-Universitatea din Bucureşti, Facultatea de litere “ Cursul de Comunicare interculturală “ Folclor;
2004-Universitatea din Bucureşti, Facultatea de litere “ Cursul de Comunicare interculturală “ Folclor.

NU UITA ! Masacrele comise de unguri asupra romanilor !

„În noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940, trupe ale regimentul 201 motorizat Budapesta, împreună cu unii localnici maghiari şi cu membri ai organizaţiei Nemzetőrség (“Straja naţiunii”) au declanşat un holocaust în comuna Ip din judeţul Sălaj, precedat de torturi şi violuri.”

O productie MDV Film. Producator: Mihai Orasanu. Redactor: Anca Filoteanu, Imagine: Marian Stanciu - See more at: http://roncea.ro/2011/05/30/nu-uita-masacrele-comise-de-unguri-asupra-romanilor-un-film-tulburator-video-exclusiv/#sthash.QckrwbP8.dpuf

Nimeni dintre oficialii romaniei , nu au curajul sa le spuna , ca maghiarii sunt majoritari in teritoriile asazise ”secuiesti” , pentra ca populatia autohtona de origine romana , a fost macelarita si multi s-au refugiat din calea barbariei si macelului !

Ungaria “munceşte” în secret pentru a confisca clădirile istorice şi pădurile Transilvaniei!

COALIZARE FĂRĂ PRECEDENT A REPREZENTANȚILOR MASS MEDIEI DIN ROMÂNIA ȘI DIASPORA LA ADRESA INSTITUTULUI „SMITHSONIAN” – SCRISOARE COMUNĂ DE PROTEST FAȚĂ DE ATACUL UNGURESC, ȘOVIN ȘI IREDENTIST LA ADRESA SUVERANITĂȚII ROMÂNIEI ȘI A PATRIMONIULUI CULTURAL ROMÂNESC

Posted about 6 days ago |

În urma gravelor incidente, provocări și atacuri la adresa Suveranității și a Patrimoniului Cultural al României, patronate de Institutul „Smithsonian”, cu sprijinul financiar al guvernului de la Budapesta, mai mulți reprezentanți ai mass mediei din România și diaspora românească s-au coalizat pentru a protesta împotriva actelor de șovinism și însușire frauduloasă a folclorului românesc.

Articolul de referință:

Ungurilor le stă berea în gât când văd steagul românesc ! La Washington DC, mai multi cetateni americani si romano-americani au fost agresati de ungurii din Romania si din Ungaria, sositi in capitala SUA ! FOTO

18 iulie 2013

Către: Consiliul Director al Institutului Smithsonian,

Directori și Manageri ai Festivalului Smithsonian Folklife,

Etnografi, Istorici și Manageri ai programului “Hungarian Heritage: Roots to Revival”

Din partea : Profesioniștilor din Mass Media ai Diasporei Românești din lumea întreagă

Referitor: Cerere de Informare, Clarificări și Acțiuni Coercitive privind Prezentările și Incidentele din Cadrul Festivalului “Hungarian Heritage: Roots to Revival” 2013, de pe Mall-ul Național

Scop: Scopul acestei corespondențe este de a solicita, în numele unor profesioniști ai mass media, al organizațiilor mass media și diasporei românești din lume, informații, clarificări și acțiuni coercitive, reparatorii privind desfășurarea și incidentele din cadrul evenimentului “Hungarian Heritage: Roots to Revival” 2013 care a avut loc la Mall-ul Național din Washington, D.C.

Informații generale: Între 26-30 iunie și 3-7 iulie, Institutul Smithsonian a organizat festivalul “Smithsonian Folklife” desfșurat pe Mall-ul Național. Anul acesta, invitată de onoare a fost Ungaria, invitație extinsă de către organizatori din cadrul Institutului Smithsonian. Sub numele de “Hungarian Heritage: Roots to Revival” (Patrimoniul Maghiar: Rădăcini către Renaștere) programul a fost produs de către ”Smithsonian Center for Folklife and Cultural Heritage” (Centrul Smithsonian pentru Viața Culturală și Patrimoniu Cultural) în parteneriat cu Institutul Ballasi din Budapesta. Suport important a fost acordat de către ”Hungary Initiative Foundation” (Fundația Inițiativa Ungariei) și ”National Cultural Endowment of Hungary” (Zestrea Culturală Națională a Ungariei). În plus, sprijin a mai fost acordat și de Coaliția Americano-Ungurească, Federația Americano-Ungurească, Hungarian American Coalition, American Hungarian Federation, Ministerul Afacerilor Externe al Ungariei, Ambasada Ungariei la Washington, D.C., și alții. Scopul general declarat al programelor din cadrul festivalului Folklife este de a prezenta patrimonial cultural folcloric al țărilor invitate, publicului american. Demonstrația tradițiilor și culturii a fost executată excepțional. Totuși, câteva incidente s-au petrecut pe fundalul unei situații politice tensionate în Ungaria și România astăzi, situație ce necesită răspunsuri specifice din partea organizatorilor americani, și anume Institutul Smithsonian/Centrul Smithsonian pentru Viața Folclorică și Patrimoniu Cultural. Situația geo-politică în care Institutul Smithsonian s-ar fi inserat este destul de importantă încât necesită răspunsuri din partea membrilor Consiliului Director, și totodată, din partea directorilor și managerilor evenimentului “Hungarian Heritage: Roots to Revival”.

Prezentare Generală “Hungarian Heritage: Roots to Revival”. În calitate de invitat de onoare, Ungaria a primit oportunitatea de a-și prezenta bogatele tradiții și cultura unei largi audiențe americane și internaționale pe Mallul Național din Washington, D.C. Pregătirile pentru acest program au durat aproximativ doi ani de zile, conform celor spuse de organizatori, pentru care s-au cheltuit mai mult de un million de dolari , sumă alocată de către guvernul de la Budapesta, conform declarațiilor Ambasadorului Ungariei la Washington, D.C., dar și de către alți donatori importanți. Aceste informații sunt publicate aici : http://www.americanhungarianfederation.org/news_smithsonianfolklife2013.html

Aproximativ 120 de participanți au fost aduși în Washington, D.C., din Ungaria, România, Serbia și Statele Unite ale Americii. Între aceștia, aproximativ 30 de participanți au fost dansatori și cântăreți, mulți dintre ei din România, cu precădere din regiunea românească numită Transilvania. Bucătarul-șef din una din bucătăriile festivalului, de exemplu, este un bine-cunoscut maghiar proprietar de restaurant în Chicago care s-a născut și a crescut în România, încă sărbătorește ascocierea cu România, și a vorbit cu vizitatori și jurnaliști în limba română. De aceea am constatat cu surprindere neplăcută faptul că Transilvania a fost menționată în mod constant doar într-un context etnic maghiar pe timpul spectacolelor de pe scenă dar și ulterior, în cadrul interviurilor video acordate de către artiști și organizatori. Numeroase discrepanțe au ieșit la suprafață, lucru care a atras atenția unor membrii mass media, discrepanțe ce trebuiesc adresate și explicate de către experții și personalul responsabil din cadrul Institutului Smithsonian. Acestea sunt detaliate mai jos.

Grafica hărților, numele acordate regiunilor și satelor de către Institutul Smithsonian. Afișate proeminent în jurul corturilor și al expozițiilor de la ”Hungarian Heritage” au fost hărți mari, detaliind zonele de proveniență a cântecelor, muzicii, artelor și meșteșugurilor; marea lor majoritate provin din Transilvania, parte a teritoriului României suverane. Numele satelor și ale regiunilor de pe teritoriul României au fost prezentate după denumirea lor maghiară și în limba maghiară, creând pentru participanții spectatori neînțelegeri clare, cum că Transilvania ar fi parte din Ungaria de astăzi. De fap hărțile, așa cum au fost ele illustrate și prezentate de către Institutul Smithsonian la acest festival, sunt extrem de similare cu hărțile ”separatiste” ale Ungariei publicate și mediatizate de către cei care vor să separe Transilvania de România. Aceste hărți sunt folosite de către maghiari ultra-naționaliști și separatiști în ambiția lor de a ”elibera” o mare parte din teritoriul României pentru ”autonomia” minorității maghiare. Pe acest fundal noi, cei din mass media și diaspora românească internațională, dorim o explicație: Cum au fost selectate aceste hărți de către Institutul Smithsonian? Ce experți au verificat și aprobat grafica acestor hărți? Au încercat, organizatorii de la Smithsonian, sponsorii, managerii sau istoricii să umbrească distincția între Transilvania ca parte din teritoriul suveran al României, versus sugerând că e, cumva, parte din Ungaria, sau a fost această prezentare o simplă eroare și o ”scăpare” a Institutului Smithsonian, pentru care își asumă responsabilitatea? S-a gândit cineva la sensibilitățile regionale când s-au trasat și aprobat aceste hărți pentru expunere în public?

Tradiții, cântece și tradiții culturale prezentate la festival. Observatori din partea mass media au ascultat și filmat cântece tradiționale românești, dansuri și port popular prezentate de câteva ori pe scena Danubia, însă prezentatorii au făcut doar referințe trecătoare la proveniența lor din ”Transilvania” și ”Ungaria” și fără să recunoască adevăratele rădăcini românești. Faptul că anumite tradiții românești au fost prezentate drept ungurești a fost chiar recunoscut, într-un interviu video, de către artiști și organizatori (în cel puțin un caz intervievatul a declarat că nu este ”mândru” dar nici nu îi este ”jenă” de rădăcinile românești ale cântecelor, dansurilor și portului prezentate drept tradiții maghiare). În timpul interviului Ambasadorului Ungariei la Washington, D.C. acesta nu face nici o referire la România și nici măcar la Transilvania pe perioada celor opt minute în care a vorbit, și nici măcar nu recunoaște tradițiile multiculturale prezentate pe scenă de un grup talentat de artiști (așa cum am spus, compus din mulți cetățeni români). În mod repetat, toate referințele sunt doar către Ungaria. În baza acestor informații, e posibil ca Institutul Smithsonian și experții săi să ofere explicații ? Au fost conștienți, membrii Consiliului Director, sau orice alt organism executiv aparținând Institutului Smithsonian, de faptul că dansuri, cântece și port tradiționale românești au fost prezentate pe scenă dar fără a le recunoaște proveniența românească? Cine a fost istoricul responsabil sau etnograful din partea Institutului Smithsonian care a verificat și aprobat cântecele, dansurile și portul prezentate pe scenă, și a fost aceasta o decizie conștientă de a menționa istoria ”Transilvaniei” cu referire la Ungaria, dar fără a cita în mod adecvat cultură și tradiții românești ? Cum dorește să răspundă Institutul Smithsonian situației în care festivalul Rădăcini către renașterea ”Maghiară” a fost prezentat de atât de mulți cetățeni români și s-a bazat intens pe tradiții românești, însă a fost prezentat aproape exclusiv ca fiind parte din cultura ”Transilvaniei” și ”Ungariei”?

Incidente de intoleranță, acțiuni de separatism și ultra-naționalism de către participanții unguri/maghiari. Imediat după terminarea construcției unui pavilion de dans pentru festival, câțiva dintre participanții unguri/maghiari au ridicat un steag pe acoperișul structurii. Steagul aparține mișcării separatiste maghiare din Transilvania, și menționată pe harta festivalului drept ” “Székelyföld” în inima României. Steagul a fost dat jos de către organizatorii festivalului, dar poate că a fost prologul incidentelor de intoleranță petrecute ulterior. După un spectacol minunat, încărcat cu energie pe scena Danubia, trei artiști maghiari au certat o doamnă în vârstă, cetățean American care purta o brățară din pânză în culorile naționale ale României (acest incident este înregistrat video). Aceiași artiști au acostat un cetățean american, jurnalist, care la fel, purta brățara în culorile României (similare cu cele purtate pe costume de către mulți dansatori), au înjurat cameramanul iar un alt membru maghiar/ungur a prins de braț un jurnalist în timp ce un altul a spus în limba maghiară ”În timp ce tu fluturi acel steag [Românesc] Transilvania aparține Ungariei”. Acest incident a fost filmat în întregime. Steagul Românesc era purtat de un cetățean român în timp ce un jurnalist lua un interviu, pe aleea din pietriș de lângă ”taverna” festivalului, unui alt cetățean american de origine română care tocmai se minuna de cât de impresionant a fost spectacolul. Aceste persoane din audiență și membrii mass media se bucurau și erau impresionați de frumusețea spectacolului de pe scenă, au salutat artiștii și au vorbit în românește cu mulți dintre acești artiști care păreau încântați să fie recunoscți și apreciați de alți români. Pe acest fundal de celebrare a unui show excelent cei trei artiști maghiari/unguri au promovat agenda separatistă și ultra-naționalistă, susținând că prezența românilor și a steagului lor pe Mall-ul Național reprezenta o ”provocare” și au insistat ca românii –și membrii mass media cu prietenii lor americani de origine română să părăsească zona. S-au pus la dispoziție materiale video și imagini, și se pare că alți cetățeni au scris Institutului Smihtsonian déjà solicitând răspunsuri. Subsemnații, membrii media din diaspora românească și România, doresc ca Institutul Smithsonian să binevoiască să răspunsă dacă organizatorii aparținând Institutului Smithsonian au verificat artiștii ? Acești artiști care au urmărit agenda de separatismului maghiar sunt cunoscuți Institutului Smithsonian ? Cum mulți dintre participanții festivalului erau cetățeni români prezentând dansuri, port și tradiții românești, unii cântând în limba română, este posibil ca echipa executivă de la Smithsonian să explice raționamentul din spatele evenimentului ”Hungarian Heritage : Roots to Revival” promovând acestea drept ”ungurești” dar fără să specifice că Transilvania este România ? Ce anume au dorit partenerii unguri și Institutul Smithsonian să ”reînvie” ? Cred, istoricii, experții și organizatorii evenimentului de la Smithsonian că Transilvania este/sau ar trebui să fie parte din Ungaria ?

Concluzii. Deși nu solicităm, ca membri mass media și diaspora românească internatională, o judecată a acțiunilor sau compartamentului câtorva participanți unguri/maghiari și nici a incidentelor în fapt, solicităm împreună Consiliului Director al Institutului Smithsonian —care include câțiva oficiali cu rang înalt în Guvernul Statelor Unite ale Americii și, în consecință, au greutate semnificativă în situațiile geo-politice cum este și mișcarea separatistă a maghiarilor și directorilor executivi ai Smithsonian să publie o declarație comună privind problemele expuse în această scrisoare. În acest moment s-ar putea concluziona că Institutul Smithsonian și oficialii americani membrii ai Consiliului Director, fie tacit sau în mod explicit, aprobă mișcarea separatistă a etnicilor maghiari din Transilvania. Eforturi aparente ale organizatorilor festivalului, începând de la prezentarea hărților, la spectacolul de pe scenă, la alungarea românilor spectatori și a membrilor mass media, și până la încercarea artiștilor maghiari de a flutura steagul separatiștilor pe acoperișul pavilionului de dans de la festival, și declarații făcute jurnaliștilor de către acești artiști care au exprimat o dorință puternică pentru autonomie în Transilvania, indică necesitatea unor explicații precise și publicarea unei poziții oficiale din partea membrilor executivi de la nivelul cel mai înalt din cadrul Institutului Smithsonian. Spectacolele de pe scenă, muzica, dansurile și portul au fost impresionante și îmbucurătoare. Faptul că multe dintre aceste tradiții au fost adoptate de către grupuri de maghiari, și împrătășite și îmbogățite de către/și între etnicii rroma, români, evrei și maghiari stă mărturie comorii care este patrimoniul multi-cultural. Faptul că asemenea frumusețe care s-a văzut pe scenă poate fi umbrită de promovarea unei agende separatiste, ultra-naționaliste și intoleranță în rîndurile unor maghiari participanți –și în același timp prezentarea eronată a teritoriului românesc Transilvania ca fiind ”ungurească”- rămân o problemă ce necesită comentariu direct și o declarație de poziție din partea Institutului Smithsonian. În sumar, chestiunile ce necesită comentariu direct din partea echipei executive a Smithsonian sunt :

Folosirea, în cadrul festivalului, a unor hărți cu Regatul Ungariei, separatiștii maghiari ce ar reprezenta Transilvania românească și textul în limba maghiară;
De ce organizatorii de la Smithsonian nu au recunoscut că 3 dintre cele 6 comunități prezentate la festivalul “Hungarian” Folklife sunt românești;
O explicație pentru faptul că dansuri, cântece și costume românești au fost prezentate drept ungurești pe scenă și pe websitul festivalului;
O declarație privind participanții maghiari/unguri care și-au etalat agenda separatistă, atât în interviuri cât și în incidente de intoleranță, înregistrate video de către membrii acreditați ai mass media, și solicităm o declarație clară privind posiția Institutului Smithsoniasn față de aceste incidente;
O admitere explicită din partea experților, istoricilor, etnografilor și echipei de directori executivi ai Institutului Smithsonian în direcția apartenenței legale și geo-politice a Transilvaniei la Statul Suveran România, și dacă prezentările artistice, grafica, operele de artă sau declarații publice care ar sugera contrariul sunt în fapt eronate;
O admitere explicită de către experții și membrii consiliului director precum că nu a fost nici o intenție din partea Institutului Smithsonian, sau a organizatorilor evenimentului, de a lua o poziție în suportul mișcării separatist maghiare în detrimental națiunii suverane a României.

Avem la dispoziție o echipă de experți în istorie și etnografie, gata să colaboreze cu experții Institutului Smithsonian pentru a reanaliza programul festivalului și a determina care dintre tradițiile prezentate sub numele ”Hungarian Heritage” ar fi putut fi, în fapt, românești în origine.

Cu sinceritate, subsemnații, membrii mass media din România și ai diasporei românești:

PhD. Eugen Vasilescu, Georgetown University, U.S.A.

PhD. Marius Petraru, California State University – Chief Redactor, Miorita U.S.A.

PhD. Theodore Bucur, France

PhD. Adrian Botez, Romania

PhD. Adrian Boeru, National University of Arts Bucharest, Romania

Theodor Codreanu, Writer, Romania

Florin Palas, Journalist, Romania

„Miorita USA” Romanian American Newspaper, U.S.A.

„Iuliu Maniu” Foundation, Boston, MA, U.S.A.

Mihai Boicu, Researcher, Professor, George Mason University, U.S.A.

Daniela Ionescu, Masters in History of Art, California State University, U.S.A.

Marcela Maria Băjeanu –Gymnastics Coach, Maryland, U.S.A.

Ana Hontz Ward – Journalist, Voice of America, Washington, D.C., U.S.A.

Dorin Suciu, Journalist, Romania

Simona Botezan, Deputy Manager, Miorita, U.S.A.

Corneliu Leu, Publicist, Canada

Dan Tanasa, Freelance Journalist, Madrid, Spain

Mihaela Biliovschi, International Journalist, Washington, D.C., U.S.A.

Benone Neagoe, Military Journalist, Romania

Corneliu Vlad, Journalist, International Policy

Dana Deac, Vice-governor, Cultural Society „Filarmonia” Turda, Plastic Artist & Journalist, Romania

Valentin Tepordei, Professor & Journalist, USGS Scientist Emeritus, Arlington, VA, U.S.A.

Vasile Lechintan, Historian, Cluj Napoca, Romania

Grid Modorcea, Journalist, New York, U.S.A.

Dacian Dumitrescu – Adjunct Chief-Redactor, RBN Press, Romania

Adelina Palade, Councelor and Analyst, Chamber of Deputies, Romania

Ecaterina Dochian, Administrator NGO, Romania

“Centrul Pentru Combaterea Anti-Romanismului” –NGO, Romania

Editorial Staff of „Ziaristi Online”, Romania

Victor Roncea, Journalist, Founding President „Civic Media” Association, Romania

Dan Leontescu, Editor “The Eastern European Echo”, Seattle WA, U.S.A.

Cultural Association „Miorita”, California, U.S.A.

Elena Andronache – Founder, The Independent Group for Democracy (1990)

Lia Lungu – Music Professor, New York (World-famous Romanian-folklore singer, was awarded American Citizenship for “Extraordinary Ability”)

Vezi și

Se dezmeticersc Romanii